Arii protejate

Ca stat membru al UE, România şi-a asumat în domeniul protecţiei naturii obligaţia de a contribui la crearea Reţelei „Natura 2000” proporţional cu reprezentarea pe teritoriul său a habitatelor naturale de interes comunitar şi a habitatelor speciilor de interes comunitar. Pe baza anumitor criterii, Statele membre propun situri de importanţă comunitară, conform cu valoarea lor relativă pentru conservarea fiecărui habitat natural din Anexa I sau fiecărei specii din Anexa II a Directivei Habitate (92/43 EEC) (OUG 57/2007).
În acest sens prin Ord. 1964/2007 „privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România” a fost instituit regimul de arie naturală protejată pe o suprafaţă de 44.636 ha sub denumirea de Situl de importanta comunitara ROSCI0051 Cusma , denumit in continuare „Situl Cusma”.
In” Situl Cusma” sunt recunoscute in prezent noua arii naturale protejate:

care au fost instituite prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate.

 

Grupurile şi subgrupurile de factori interesaţi de managementul ariei protejate sunt: – ocoalele silvice, ca instituţii de management local ;
– primăriile comunelor din zonă : Livezile,Josenii Birgaului, Prundu Bîrgăului, Bistriţa Bîrgăului, Tiha Bîrgăului, Cetate, Dumitriţa ;
– comunităţile locale ;
– proprietarii terenurilor forestiere şi ai altor categorii de folosinţă din zonă ;
– locuitorii oraşelor din apropiere ;
– sectorul privat (oameni de afaceri, firme de exploatare a resurselor naturale, companii particulare, ocoale silvice private, etc);
– instituţii de învăţământ şi de cercetare ;
– organizaţii neguvernamentale şi alte asociaţii care au drept scop protejarea mediului natural sau promovarea turismului ;
– Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului ;
– Serviciul Salvamont din cadul Consiliului judeţean;
Istoricul amenajărilor turistice din această zonă datează încă de la sfârşitul secolului XIX, când la Colibiţa a fost construit un stabiliment pentru tratamentul unor afecţiuni pulmonare şi neuropsihice, în special a tuberculozei. La începutul secolului XIX saşii din Bistriţa îşi construiesc aici reşedinţe de vară, conturându-se astfel viitoarea staţiune. După naţionalizarea din 1948, vilele trec în proprietatea statului, Colibiţa fiind organizată în deceniile ce vor urma ca staţiune climaterică. Anul 1977 marchează declinul staţiunii, moment în care încep lucrările de amenajare a barajului de acumulare, vatra localităţii fiind strămutată pe versanţii din jur. După anul 1990, prezenţa lacului de acumulare corelată cu un cadru natural de excepţie a impulsionat şi determinat apariţia a numeroase reşedinţe secundare şi a unui număr de pensiuni ,fapt care a dus la renaşterea staţiunii. În prezent fluxurile de turişti sunt concentrate în sezonul estival, proliferând în principal turismul la sfârşit de săptămână practicat atât de localnicii din zonă cât şi de turiştii din Bistriţa şi din alte localităţi. Datorită prezenţei lacului de acumulare există posibilitatea practicării unor forme de turism, legate de sporturile nautice: scufundări, înot, schi nautic, wind surfing, navigaţie de agrement cu ambarcaţiuni cu velă, pescuit, etc. Pe lângă acestea, arealul permite practicarea unei palete largi de activităţi: turism montan, ecoturism, turism rural, agroturism, turism de aventură (ciclism montan, zbor cu parapanta, schi şi snowboard extrem, escaladă, schi alpin şi snowboard extrem, observarea şi fotografierea naturii şi a animalelor sălbatice).
Piatra Fântânele este o localitate situată în apropierea pasului Tihuţa. Primele iniţiative datează din anul 1980, când aici a fost construit un hotel, cu o arhitectură extrem de interesantă, asemănătoare cu a unui castel medieval. Ideea a survenit în urma repetatelor incursiuni ale unor turişti străini în zonă, plecaţi pe urmele contelui Dracula, mânaţi fiind de povestirile romancierului Bram Stocker. Autorităţile judeţene au fost receptive la acest fenomen şi au considerat oportună amplasarea hotelului în zona pasului Tihuţa, după „indicaţiile”din roman. Hotelul este vizitat anual de circa 10.000 de turişti, dintre care majoritatea stăini. Şirul investiţiilor a continuat în anul 1995 cu amenajarea unei pârtii de schi, dotată cu instalaţii de transport pe cablu de tip telescun. Astfel locaţia se constituie într-o destinaţie predilectă a turiştilor pentru turism de weekend în timpul anotimpului rece.
Potenţialul morfoturistic este legat de vulcanismul Călimanilor ce se întrepătrunde la nordul arealului cu rocile vulcanogen-sedimentare ale „munceilor” Bârgăului. Se detaşează formaţiunile erozionale sculptate în versanţii afluenţilor Bistriţei (Pănuleţ, Repedea, Stegea, Şoimul, Pietroasa), abrupturile structurale (Piatra lui Orban, Piatra Mare), Cheile Bistriţei Ardelene, culmile şi platourile de altitudine (Dealul Negru, Poiana Calului, Vulturul, Jirezi), masivele piramidale (Căsarul, Măguricea, Arşiţa, Piatra Fântînele).
Potenţialul climato-turistic este caracteristic prin componentele sale, celui al munţilor cu altitudini mijlocii şi mici în cea mai mare măsură, respectiv de deal, pe suprafeţe restrânse, cu efect şi favorabilitate pentru categorii de populaţie foarte largi, asupra cărora are un efect benefic multiplu. Regiunea Colibiţa-Piatra Fântânele este recunoscută pentru existenţa unui aer puternic ozonat, bogat în ioni de iod favorabil tratamentului unor afecţiuni pulmonare, cardio-vasculare şi neuropsihice.
Potenţialul turistic al apelor se datorează Bistriţei Ardelene şi afluenţilor acesteia şi a Budacului în mai mică măsură, care se constituie în principali moderatori ai unităţilor montane şi piemontane, contribuind la fragmentarea şi diversificarea
peisagistică, precum şi la facilitarea accesibilităţii. Principala suprafaţă lacustră,
reprezentată prin lacul de acumulare de la Colibiţa, a adus un plus aspectului peisagistic al zonei, precum şi diversificarea paletei de activităţi, ce ţin de sporturile nautice (pescuit, înot, navigaţie de agrement cu ambarcaţiuni nemotorizate-canoe, caiac, ambarcaţiuni cu velă, windsurf, kiteboarding). Tăul Zânelor, lac de baraj natural constituit în rezervaţia hidrologică, prezintă, pe lângă importanţa peisagistică şi o valoroasă semnificaţie ştiinţifică.
Constituirea “Sitului -Cuşma” pecum şi a numeroaselor arii naturale protejate, arată potenţialul ridicat al florei şi faunei. Premiza de bază de la care s-a plecat în constituirea acestei arii naturale protejate a fost prezenţa în număr relativ ridicat al carnivorelor mari: Canis lupus, Ursus arctos şi Linx linx în cadrul unor habitate naturale de excepţie, însă din ce în ce mai ameninţate de factorul antropic. Pentru aceasta este nevoie de un management eficient al activităţilor turistice în zonă, cu promovarea şi
instituirea unor forme alternative de turism, din sfera ecoturismului sau a turismului de aventură – observarea şi fotografierea naturii şi a animalelorsălbatice.
Potenţialul turistic antropic este legat în principal de cultura materială şi spirituală rurală de mare valoare prezenta de-a lungul localităţilor de pe Valea Bârgăului, la care se adaugă aşezările cu trecut săsesc de pe flancul sud estic al Piemontului Călimanilor, aspect ce poate fi valorificat prin intermediul turismului rural şi agroturismului.