Zglavoc (Cottus gobio)

ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen derivă de la Kottos – personaj mitologic grec, unul dintre fiii lui Uranus şi ai Gaiei (adică ai cerului şi ai pământului) şi unul dintre cei trei hecantochiri (titani cu 100 de braţe şi 50 de capete), probabil o aluzie la aspectul diform al peştelui. Numele de specie este cel popular latin pentru guvizi, cu care această specie seamănă oarecum (deşi sunt din familii diferite).
TAXONOMIE
Regnul: Animalia
Clasa: Actinopterygii
Ordinul: Scorpaeniformes
Familia: Cottidae
Genul: Cottus
Specia: C. gobio

CottusGobio
DESCRIERE
Trăieşte exclusiv în apele dulci reci, de munte, în general în râuri şi pâraie, rar în lacuri de munte. Stă sub pietre în locurile cu apă puţin mai adâncă şi relativ mai înceată, adesea spre mal sau în braţele laterale. Este puţin mobil, dar dacă este deranjat se deplasează pe o distanţă scurtă. Este strict sedentar şi nu întreprinde migraţii. Are corpul alungit şi gros, profilul uşor convex între vârful botului şi ochi, apoi aproape orizontal. Capul este mare (lungimea sa reprezintă 26,2-33% din cea a corpului), turtit dorsoventral şi mai gros decât corpul. Grosimea capului la unele exemplare egalează aproape lungimea capului, la altele fiind simţitor mai mică. În mod obişnuit, exemplarele juvenile au un cap mai îngust. Ochii situaţi în jumătatea anterioară a capului, bulbucaţi, privesc în sus. Jumătatea superioară a ochiului este adesea acoperită de o pleoapă pigmentată, uşor de confundat cu pielea. Partea dorsală a corpului este brun-cafenie, cu pete marmorate bătând uneori în roşcat. Mai rar este cenuşiu închis. Faţa ventrală este de culoare galben deschisă sau albă. În jumătatea posterioară a corpului există 3-4 dungi transversale întunecate, uneori aproape negre. Aceste dungi sunt foarte evidente la exemplarele deschise la culoare, la cele întunecate fiind greu de distins. Dorsalele, caudala şi pectoralele au pete cafenii dispuse în dungi longitudinale. Anala şi ventralele sunt nepătate, foarte rar anala având dungi slab evidente, formate din pete cafenii. Se reproduce primăvara, în martie-aprilie. Fecundaţia este internă, dar observaţii mai precise lipsesc în această privinţă. Prolificitatea este redusă, femela depunând 100-300 de icre mari (2,5 mm diametru). Masculii păzesc ponta până la eclozare, care are loc la 4-5 săptămâni de la depunerea icrelor. Alevinii sunt la început semipelagici. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani. Dimorfismul sexual constă în faptul că masculii au botul mai lat şi ventralele mai lungi decât femelele. Hrana constă din larve de insecte, amfipode, icre şi pui de peşte, ocazional ouă de broască. Este întâlnit în Europa din Anglia şi nordul Spaniei până în Balcani şi Crimeea, în Italia, Dalmaţia, Vistula. În nord-estul Europei şi în bazinul aralic apar alte subspecii. La noi se întâlneşte în Vişeu, Iza. A fost semnalat şi în Someşul Mare din amonte de Sanţ, în Bistriţa transilvăneană, în Someşul Cald şi cel Rece până la unirea în Someşul Mic, în Mureş, din amonte de Topliţa până la Brâncoveneşti, în Jiu, Olt, Argeş, în Moldova şi afluenţi ai acesteia în raionul Fălticeni.