Petroc (Gobio uranoscopus)

ETIMOLOGIA DENUMIRII STIINTIFICE
Numele de gen este cel popular latin pentru guvizi. Numele speciei este format din cuvintele greceşti ouranos – cer şi skopos – privire, ţintă, adică „ce priveşte în cer”, cu referire la ochii îndreptaţi în sus ai peştelui (de asemenea cu referire la asemănarea speciei cu peştii oceanici din genul Uranoscopus).
TAXONOMIE
Regnul: Animalia
Clasa: Actinopterygii
Ordinul: Cypriniformes
Familia: Cyprinidae
Genul: Gobio
Specia: G. uranoscopus
DESCRIERE

petroc
Are corpul alungit, gros, cilindric, necomprimat lateral, cu grosimea puţin mai mică decât înălţimea. Profilul dorsal este slab convex iar cel ventral este orizontal. Botul este ascuţit, ochii privesc mai mult în sus. Mustăţile sunt lungi, iar la îmbinarea buzelor prezintă câte o prelungire destul de puternică ce se aseamană cu o a doua pereche de mustăţi. Are o coloraţie cenuşiu-verzuie sau brună bătând în roşcat în zona dorsală, iar solzii spatelui au marginile negre. În urma dorsalei se găsesc 2-3 pete negricioase mari, evidente, care conferă un aspect brăzdat. Flancurile prezintă 7-10 pete mari, rotunde sau uşor alungite. Ajunge la lungimea de 7-8 cm (rar în jur de 12,3 cm). Reproducerea are loc în lunile mai-iunie, icrele fiind depuse pe pietre, în zone mai puţin adânci, dar cu viteza curentului de 1 m/s. Deşi în anumite repezişuri se întâlnesc mai mulţi indivizi, nu formează niciodată adevărate cârduri. Hrana constă din biodermă şi mici nevertebrate reofile. Trăieşte în râurile de munte şi de deal, localizându-se în vaduri şi în repezişuri unde apa are o viteză de 70-115 cm/s iar fundul este bolovănos. Uneori ajunge şi la şes, dar numai în repezişuri. Puietul stă în apă înceată, uneori pe fund nisipos. Este întâlnit în partea orientală a bazinului Dunării, în porţiunea de munte şi de deal a tuturor râurilor mai mari care izvorăsc la munte. A fost semnalat în Vişeu, Someşul Mare, Bistriţa, Someşul Mic, Zalău, Crişul Repede, Mureş, Olt, în Dunăre la Cazane.