Paduri acidofile de Picea abies din regiunea montană 
(Vaccinio-Piceetea)

În acest tip de habitat sunt incluse toate pădurile de molid (din etajul boreal de taiga montană) din munţii înalţi ai Europei Centrale, inclusiv din Carpaţii româneşti. Acestea se află în mod natural la noi în ţară, între 1200-1800 m, pe soluri acide cu o coloraţie roşcată numite podzoluri cambice. Molidul este specia dominantă absolută, adeseori fiind prezentă în stare pură sau alături de fag şi brad alb (numai la altitudini mai mici), scoruş, plop tremurător, paltin de munte. Stratul arbuştilor este de obicei slab dezvoltat, multe specii fiind de talie mică, precum afinul, merişorul, iarba neagră, socul roşu. Stratul ierbos este compus din multe specii acidofile cum sunt deşampsia flexibilă, măcrişul iepuresc, omagul vulpesc, pufuliţa, feriga femeiască, splinuţa aurie, iarba ciutei austriacă, feriga lată, parisul, cruciuliţa de pădure, stelaria de pădure, şopârlaiţa urzică, valeriana cu trei frunze etc. Deşi, ca şi în cazul făgetelor carpatine, există şi pentru molidişurile noastre un cortegiu întreg de plante ierboase endemice la nivelul Carpaţilor, care le-ar putea diferenţia, de cele din restul Europei Centrale, această separare nu a fost făcută. Menţionăm dintre acestea margareta lui Waldstein, clopoţelul carpatin, omagul toxic, clopoţelul de brădet, brusturele negru, degetărelul carpatin, vulturica transilvană, bruckenthalia etc.DSC_7081