Turbarii cu vegetatie forestiera

Zona situată pe pârâul Repedea denumită Tanoguri.
Aceasta are altitudini cuprinse între 900 și 1600 m. Temperaturile medii anuale între 5,5 și 3 grade Celsius, iar nivelul precipitațiilor între 950 la 1200 mm. Relieful se prezintă sub forma unor depresiuni, platoruri și mai rar versanți slab înclinați. Substratul este reprezentat de turbă acidă, sol, histosoluri. Structura fitocenozelor este edificată de specii boreale, oligoterme, higrofite, oligotrofe. Vegetația este alcătuită din rariști de molid (Picea abies), mușchi gros, bine dezvoltat, dominat de specii de Sphagnum iar stratul ierburilor și arbuștilor este dominat de Vaccinium myrtillus. Acest habitat are o valoare de conservare foarte ridicată; turba

DESCRIERE
Este un habitat forestier prioritar deosebit de rar, insular, cu o valoare aparte datorită speciilor boreale (originare din taigaua siberiană) numeroase, considerate relicte glaciare. Apare în acele mlaştini de turbă aflate în etajul boreal (al molidului) din Carpaţi unde condiţiile locale au permis instalarea unor rarişti de pădure. Solurile sunt turboase, groase, alcătuite din resturi puţin descompuse de plante conservate de mii de ani de către mediul deosebit de acid al acestor mlaştini. Specialiştii au identificat mai multe subtipuri diferite ale acestui habitat prioritar. Cel mai frecvent este cel al molidişurilor mlăştinoase de turbării, apoi pădurile mlăştinoase de pin silvestru, foarte rare fiind rariştile de mesteacăn pufos şi tufărişurile de jneapăn de turbărie (aflate numai foarte localizat în Munţii Igniş din Maramureş). Regiunile în care găsim acest habitat sunt în mod deosebit Carpaţii Orientali (pe toată lungimea lor) şi Apusenii de nord (Muntele Mare, Bihor-Vlădeasa). Mai rar se poate găsi şi în Carpaţii Meridionali (Munţii Parâng, Şurean etc). Alături de speciile lemnoase dominante amintite mai sus mai apare mesteacănul (comun), iar dintre arbuşti întâlnim salcia cenuşie, afinul de turbărie, afinul de mlaştină, mesteacănul mic, mesteacănul pitic (ultimele două foarte rare, prezente doar în Carpaţii Orientali), salba pitică, salcia aurie, cununiţa roz (sau taula de mlaştină). În stratul ierbaceu se remarcă în primul rând numeroasele specii de muşchi de turbă ( Sphagnum ) cum ar fi cel al lui Magellan, Wulfen, recurbat, scvamos şi de rogoz (multe foarte rare) precum rogozul Bueck, rogozul spinos, rogozul albicios, cel negru etc. Acestea dau în timp cel mai important volum de resturi vegetale din masa turbăriei. Alte specii de plante deosebit de rare sunt ligularia siberiană, daria sceptru (sau a lui Carol), coada şoricelului siberiană, coada şoricelului de mlaştină, specifice doar Orientalilor, daria de mlaştină (proprie Apusenilor), lisimahia circumpolară, cruciuliţa de mlaştină, mărarul de turbărie etc.