Economic si Social

Pe raza sitului se află un număr de 11 localităţi. Principalele activităţi economice sunt agricultura şi creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară şi secundară a lemnului, agroturismul şi exploatarea carierelor de andezit. Biserica de lemn din satul Petriş, Biserica evanghelică (satul Dumitriţa, sec. XVI) şi ruinele castrului roman din Orheiu-Bistriţei reprezintă repere ale monumentelor istorice din zona sitului. „Muzeul de sub Poartă“ din satul Livezile prezintă colecţii de ceramică populară, cusături şi picturi pe lemn. „Centrul de ceramică populară“ şi „Centrul de cojocărit“ din Valea Bârgăului contribuie, alături de târgurile locale, la păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor populare (ţesut, cusut, olărit, confecţionarea de şerpare). Rezervaţia naturală „Orheiul Bistriţei“ găzduieşte în luna mai festivalul „Laleaua Pestriţă“, iar Poiana Ştampei organizează în iulie spectacolul „Flori de pe Dorna“. Festivalul „Regele Brazilor“ şi sărbatoarea „Alaiul Munţilor de pe Bârgău“ întregesc calendarul anual al manifestărilor folclorice dedicate naturii. Muzeul judeţean Bistriţa-Năsăud adăposteşte material geologic şi paleontologic din sit.
targ1
Sporirea în ultima vreme a interesului turiştilor din împrejurimi, din Bistriţa şi din alte localităţi ale judeţului, prezintă pe de o parte avantajul recreerii şi ridicării nivelului de cunoştinţe pentru o parte dintre vizitatori, precum şi sporirea veniturilor localnicilor ca urmare a efectuării unor servicii pentru turişti, dar prezintă şi unele efecte negative, în special asupra mediului. Sunt situaţii în care vizitatorii produc şi împrăştie în zonă deşeuri, inclusiv material plastic.
În sezonul de vârf, vară-toamnă, sunt zile în care există o presiune mare asupra zonelor de interes deosebit.: zona limitrofă a lacului de acumulare, Piatra Fântânelelor, tăul zânelor, izvorul de apă minerală de la Dălbidan, Izvorul de apă sărată de la Slătioara, valea Repedea, popasul turistic de la Şoimul, popasurile turistice de la Tăuşor şi Baraj, treseele turistice mai frecventate şi altele. In perioada de iarnă există o presiune mare asupra zonei de la Piatra Fântănelelor care are amenajată o pârtie de teleschi.
Această situaţie este cauzată de insuficienţa locurilor amenajate şi alte zone adecvate, de lipsa spaţiilor de parcare, de faptul că încă sunt slab dezvoltate unele din posibilităţile de petrecere a timpului liber. Sunt puţine spaţii amenajate pentru observare
directă a bogăţiilor naturale din zonă, nu sunt suficiente poteci de acces spre interiorul unor zone ale ariei protejate, nu sunt trasee speciale pentru dezvoltarea turismului pe bicicletă, nu a fost promovat suficient turismul hipic.
Trebuie făcută menţiunea că, în localităţile din spaţiul ariei protejate există o preocupare intensă ca, în viitor, să fie mai bine soluţionate o serie de aspecte ce cauzează
presiuni asupra mediului. Astfel de preocupări sunt atât la nivelul organelor administraţiei locale şi judeţene, cât şi în rândul unor investitori privaţi.

Preocuparea permanentă a locuitorilor pentru păstrarea, cultivarea sau revenirea la unele ocupaţii tradiţionale în agricultură şi meşteşugărit, în pomicultură şi apicultură, în cultivarea legumelor şi florilor, în valorificarea plantelor medicinale şi a fructelor de pădure, în activităţi specifice legate de prelucrarea lemnului, în construcţii civile în stil tradiţional românesc sau în confecţionarea diverselor produse din domeniul artei populare, definesc baza dezvoltării durabile a comunităţilor incluse în aria naturală protejată „Situl Cusma”.

Deşi prin dezvoltarea industriei şi tehnicii moderne s-a produs o diminuare considerabilă a interesului pentru tradiţia locală, totuşi mai există în zonă instalaţii tehnice populare care prelucrează :

  • produsele alimentare : mori, pive de ulei ;
  • fructele : cazanele de ţuică, teascurile pentru struguri;
  • ţesăturile : războaie de ţesut, vâltori, pive, ateliere de croitorie din pănură;
  • lemnul : joagăre, circulare, dulgheritul, ateliere de tâmplărie, confecţionarea vaselor din lemn, etc.;
  • Piei : tăbăcari, cojocari ;
  • Ateliere de costume şi podoabe populare ;

În contextul mutaţiilor social-economice survenite în ultimele decenii ale

secolului XX, ca şi în structura întregii societăţi româneşti, vechile forme de muncă au făcut loc unor instalaţii tehnice moderne de factură industrial-urbană caracterizate printr-un randament sporit şi printr-o calitate superioară şi diversificată a produselor.

Cu toate acestea valoarea şi semnificaţia social-culturală a inteligenţei meşteşugăreşti sau artizanale a constituit una din formele specifice importante de manifestare a inteligenţei practice exprimată, mai ales, prin abilitate manuală sau dexteritate, care a stârnit admiraţia multor cercetători autohtoni şi străini, ai aptitudinilor omeneşti, confirmând funcţiile specifice ale acestora de „creatoare şi consumatoare de civilizaţie şi cultură”.

În concluzie, putem afirma că civilizaţia şi cultura populară a dezvăluit bogăţia de forme prin care se materializeză contribuţia comunităţilor săteşti la efortul universal îndreptat în direcţia progresului continuu al umanităţii.