Descriere

Situl Cuşma acoperă un important areal al Munţilor Călimani, Munţilor Bârgău şi Piemontului Călimani. Aglomeratele vulcanice formează chei şi stâncării spectaculoase, de exemplu Bistriţa Ardeleană, Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra Cuşmei. Au fost identificate 11 habitate cu valoare protectivă europeană, dintre care menţionăm pădurile aluviale cu anin negru şi frasin, turbăriile cu vegetaţie forestieră, tufărişurile alpine şi boreale. Pe valea Cuşma se găseşte un exemplar teratologic de molid, „molidul candelabru“. Complexitatea genetică, climatul şi geomorfologia zonei susţin o diversitate floristică şi faunistică deosebită, situl adăpostind nouă specii de vertebrate de interes comunitar (trei specii de carnivore mari, trei specii de amfibieni şi trei specii de peşti), precum şi cinci specii de nevertebrate de interes comunitar (insecte). Păşunile împădurite cu măr şi păr sălbatic şi elementele naturale din sit au permis dezvoltarea unei populaţii viabile a carnivorelor mari, în special a ursului, lupului, râsului. Pădurile, ce ocupă 72% din sit şi stâncăriile precum Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra lui Orban, Cheile Tătarului, Piatra Cuşmei constituie adăposturi naturale pentru populaţia numeroasă de urs. Plantaţiile de măr şi păr pădureţ atrag toamna şi urşii din zonele limitrofe (Călimani, Bârgău, Gurghiu). O altă particularitate cu valoare protectivă şi în acelaşi timp un element de patrimoniu cultural o reprezintă plantaţiile de stejar, păr şi măr făcute de către populaţia săsească în Evul Mediu prezente şi astăzi. Situl Cuşma se suprapune parţial cu Parcul Naţional Călimani, incluzând şase rezervaţii naturale (Piatra Cuşmei, Valea Repedea, Tăul Zânelor, Locul fosilifer Râpa Mare, Cheile Bistriţei Ardelene, Stâncile Tătarului) şi trei Monumente ale naturii (Piatra Corbului, Râpa Verde, Comarnic).harta

Prin Ordinul 1964/2007 „privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România” , a fost instituit regimul de arie naturală protejată pe o suprafaţă de 44.636 ha. sub denumirea de “Situl de importanta comunitara ROSCI0051 Cuşma”, denumit în continuare Situl  Natura 2000 Cuşma

Situl include atât Bioregiunea Alpină (reprezentată prin Munţii Călimani şi Munţii Bârgăului) cât şi Bioregiunea Continentală (piemontul Călimanilor, Depresiunea Budacului şi Depresiunea Livezile-Bârgău).

Suprafaţa sitului este de 44.636 ha. Coordonatele sitului sunt:     47º 9′ 6″ latitudine nordică şi 24º 49′ 43″ longitudine estică

Situl este situal pe teritoriul judeţelor: Bistriţa-Năsăud (99%) şi Mureş, Suceava (1%).

Sitului de Inportanță comunitară CUȘMA-ROSCI0051

Cuprinde 9 arii naturale protejate de interes național:

2.201. – Piatra Corbului

2.220. – Râpa Verde

2.221. – Comarnic

2.212. – Piatra Cuşmei

2.214. – Valea Repedea

2.215. – Tăul Zânelor

2.217. – Locul fosilifer Râpa Mare,

2.218. – Cheile Bistriţei Ardelene

2.224 – Stâncile Tătarului

Situl Cuşma acoperă un important areal al Munţilor Călimani, Munţilor Bârgău şi Piemontului Călimani. Aglomeratele vulcanice formează chei şi stâncării spectaculoase, de exemplu Bistriţa Ardeleană, Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra Cuşmei. Au fost identificate 11 habitate cu valoare protectivă europeană, dintre care menţionăm pădurile aluviale cu anin negru şi frasin, turbăriile cu vegetaţie forestieră, tufărişurile alpine şi boreale. Pe valea Cuşma se găseşte un exemplar teratologic de molid, „molidul candelabru“. Complexitatea genetică, climatul şi geomorfologia zonei susţin o diversitate floristică şi faunistică deosebită, situl adăpostind nouă specii de vertebrate de interes comunitar (trei specii de carnivore mari, trei specii de amfibieni şi trei specii de peşti), precum şi cinci specii de nevertebrate de interes comunitar (insecte). Păşunile împădurite cu măr şi păr sălbatic şi elementele naturale din sit au permis dezvoltarea unei populaţii viabile a carnivorelor mari, în special a ursului, lupului, râsului. Pădurile, ce ocupă 72% din sit şi stâncăriile precum Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra lui Orban, Cheile Tătarului, Piatra Cuşmei constituie adăposturi naturale pentru populaţia numeroasă de urs. Plantaţiile de măr şi păr pădureţ atrag toamna şi urşii din zonele limitrofe (Călimani, Bârgău, Gurghiu). O altă particularitate cu valoare protectivă şi în acelaşi timp un element de patrimoniu cultural o reprezintă plantaţiile de stejar, păr şi măr făcute de către populaţia săsească în Evul Mediu prezente şi astăzi. Situl Cuşma se suprapune parţial cu Parcul Naţional Călimani, incluzând şase rezervaţii naturale (Piatra Cuşmei, Valea Repedea, Tăul Zânelor, Locul fosilifer Râpa Mare, Cheile Bistriţei Ardelene, Stâncile Tătarului) şi trei Monumente ale naturii (Piatra Corbului, Râpa Verde, Comarnic).

Aria sitului este formată din trei unităţi geologice: zona rocilor vulcanice şi piroclastice (arealul masivului Călimani, dominat de conuri vulcanice), zona vulcano-sedimentară formată din roci piroclastice, microconglomerate şi tufuri (Piemontul Călimanilor) şi depozitele sedimentare (argile, nisipuri, pietrişuri) de vârstă miocenă, dispuse fragmentar, care formează prelungirea Podişului Transilvaniei. Complexitatea geomorfologică este dată de prezenţa celor două straturi genetice, vulcanic superior şi vulcanogen-sedimentar inferior. Aglomeratele vulcanice formează o masă compactă, întreruptă numai de intercalaţii şi intruziuni de andezite. Andezitele se prezintă sub formă de curgeri de lave. Rocile sedimentare apar sub forma unor versanţi abrupţi stâncoşi, care limitează eruptivul. Văile care străbat acest sector au albii adânci şi pereti verticali de 350-450 m (Bistriţa Ardeleană, Repedea, Şoimul de Jos, Şoimul de Sus, Neagra). Depozitele sedimentare conţin gresii calcaroase cu intercalaţii de marne.

În sit se găsesc patru tipuri primare de sol: luvisoluri, cambisoluri, podzoluri şi andosoluri. Luvisolurile din pădurile de fag şi cele de amestec permit dezvoltarea vegetaţiei ierboase (mălaiul cucului, drobiţa, trestioara). Cambisolurile sunt prezente în pădurile de foioase şi în etajul montan inferior, unde se dezvoltă gorunul şi fagul, în amestec cu molidul. Plantele caracteristice sunt vinariţă, colţişor, leurdă, năpraznică. Pe solurile brune acide vegetaţia ierboasă cuprinde măcrişul iepurelui, mălaiul cucului, degetăruţ. Podzolurile din zona montană înaltă şi de pe versanţii cu pantă domoală sunt acoperite cu păduri de molid cu afin şi merişor, muşchi şi plante ierboase (horşti, degetăruţ, rotungioare). Andosolurile sunt formate din materiale vulcanice magmatice piroclastice, fiind prezente insular, spre exemplu pe valea Petriş. Sunt acoperite de păduri de fag şi molid, de tufărişuri de ienupăr şi afin.

Cursul de apă cel mai important este Bistriţa Ardeleană, care reprezintă limita dintre Călimani şi Munţii Bârgăului şi se formează prin aportul râurilor Izvorul Lung şi Colbu care, împreună cu afluenţii, vin de sub vârfurile Bistriciorul (1990 m), Zurzugăul, Dalbidanul, Străciorul, Tomnatec şi Buba (1670 m). Limita de nord a sitului este Bârgăul, care se varsă în Bistriţa Ardeleană la Prundu Bârgăului. Alţi afluenţi ai Bistriţei Ardelene sunt Cuşma (formează o parte din limita de vest) şi Tănase. Budacul izvorăşte de sub Vârful Poiana Cireşilor (1573 m). Budăcelul provine din Dealul Vulturu şi formează o parte din limita sudică a sitului. Dintre puţinele lacuri şi mlaştini ale sitului amintim Tăul Zânelor şi Lacul de acumulare Colibiţa, situat pe Bistriţa Ardeleană, având o suprafaţă de 270 ha şi 13 km lungime.

Clima temperat continentală este influenţată de masivitatea reliefului. Clima munţilor dominanţi din sit (600-1700 m) prezintă o medie anuală a temperaturii aerului de 4-6 ° C şi un nivel mediu al precipitaţiilor de 700-1200 mm/an. O caracteristică a zonei este briza de munte, noaptea şi dimineaţa vântul bătând dinspre înalţimi spre vale iar seara invers. Pe suprafaţa apelor curgătoare se formeaza poduri de gheaţă.